Cam prin iulie 2007. Ca tot omul, si eu dupa ce am avut examenul de licenta m-am gandit ca o vacanta este binemeritata asa ca am vb cu doi colegi sa plecam la pescuit in delta la sfarsit de saptamana, si unde incep eu sa-mi fac la bagaje parca plecam de acasa si nu ma mai intorc niciodata. Imi pun un bidon cam de 30l care  abia a incaput in portbagaj (cu scopul de a pune pestele in el), mancare , haine de schimb, vreo 3 telefoane( ca sa fie, in caz ca raman fara baterie sa am de pe  ce suna), ca orice turist iau si camera de filmat pentru ca-mi place sa fac poze "

artistice"sa ma laud cu peisajele tarii noastre si portofelul cu totii banii care ii aveam(in jur la 7 mil). plecarea a fost pe la 12 noaptea, pana atunci am cautat rame prin cartofii bunica-mi, am fiert arpacas parca faceam coliva la peste , asa auzisem, ca se da cu arpacas fiert.

  Asadar plecam noi cu noaptea in cap , bineinteles dupa ce am baut cu Brutus o bere la nea Iulica Posescu si dupa ce ne-am  facut provizii cu cateva sticle pentru drum, soferul nu a baut altceva decat red bull. drumul a fost destul de linistit pana acolo. La ora 3 dimineata ne-am imbarcat pe bac la Braila pentru a traversa Dunarea , iar la 5 dimineata am ajuns in localitatea Somova locul unde aveam sa pescuim. Somova este o localitate cum nu este alta. Nu am crezut ca voi vedea vreodata asa saracie lucie ca in locul acela: garduri din stuf , acoperisuri tot din stuf, oameni mergand desculti pe strada, peste tot nu se vedea altceva decat praf,  totul avea o tenta gri. In sfarsit ajungem pe malul apei si incepem debarcarea , montarea cortului precum si schimbarea de haine care a fost destul de dureroasa din cauza tantarilor(nu credeam ca voi ajunge sa-mi dau palme peste fata cu asa convingere ca in ziua aceea). dupa ce am terminatcu hainele, cu cortul , am intis unditele sa pescuim , fiecare visand la marea captura, numai ca la mine marea captura a intarziat sa apara ea aparand abia dupa cateva ore si masura nu mai mult de 5 cm , de radeau toti pescarii de mine si de felul in care am tras , parca aveam in carlig cel putin un rechin , nu un pui de biban  care facuse si el prima data cunostinta cu un pescar adevarat. Dupa ora 12  (amiaza) am inceput sa prind si eu ceva peste , cam 3 kg si cam asta a fost toata prada mea in ziua respectiva. Bineinteles seara ca orice pescar care se respecta dupa ce am baut cateva berii am curatat pestele, l-am spalat , i-am dat cu cateva zeci de kile de sare , ca sa nu se strice si am inceput sa pregatim cina cu niste localnici care , am uitat sa va zpun ca au stat toata ziua cu noi  ba dupa o tigara , ba dupa o bere ... ce sa zici oameni necajiti, pe unul il chema Alin si nu cred ca ii voi uita vreodata. De pregatirea cinei s-a ocupat Brutus. A luat tuciul care il luasem eu de acasa ,  trantit niste bucati de sunca sa le topeasca dupa care a pus niste peste la prajit pe jar care bineinteles  a luat foc pentru ca untura aia pe jar s-a incins iau ceaunul care-l sterpelisem de la mama era ca o torta pe care a incercat sa o stinga Talpan cu o sticla de bere, asa ca in seara aia am mancat niste chipsuri si am baut bere , bineinteles cu Alin. la un moment a plecat acasa( casa lui era pe un mal , deasupra locului unde instalasem noi cortul. ne-am bagat la culcare in cort cu tot cu bagaje eu si cu Brutus iarb Talpan a dormit in masina. Pe la vreo duoa noapte ma trezeste Brutus:"

  - ma unde dracu mi-ai pus ma papucii?

  -ce papuci ma ? tu esti tampit iti trebuiesc papucii la oara asta?

  - da ma , imi vine sa ma pis. aprinde lanterna aia sa vedem unde sunt

  -nu o gasesc ma

  -aprinde un telefon

  - nu gasesc nici telefonul , remarc eu uimit

  - atunci aprinde dracului ceva ca eu nu imi gasesc papucii

  Caut eu o bricheta si o aprind , si constat cu stupoare ca nu mai aveam nici mancare, nici bani, nici bagaje, nici telefoane si nici ceaunul cel ars al mamei. 

  -Na Brutus fiti-ar papucii tai ai dracu ca ne-au furat astia tot de aici de langa noi( au taiat cortul si au furat tot ce au gasit langa noi lasandu-ne atat cu hainele de pe noi si fara pic de mancare sau banii de buzunar). ne-am culcat inapoi cu gandul de a investiga dimineata ca la intunericul care era nici sa-mi fac nevoile nu m-as fi dus cu toate ca sunt  foarte curajos. ne-am trezit pe la 5 cand a rasarit soarele , mergem acasa la Alin sa-l cautam, dar prietenul nostru comun a mai furat o barca cu motor a lui nasa-su si ce 7 mil de la mine, 3 telefoane si o camera de filmat a plecat cat a vazut cu ochii luciu de apa , iar noi am plecat acasa fara bani , fara tigari , si cu gandul ca dracu sa se mai duca la peste in delta ca noi nu mai mergem. dar ma gandeam eu la ceva timp dupa iesirea noatra la pescuit, ce dracu ne faceam daca ne furau aia si cortul si ne lasau sa ne manance tantarii toata noaptea?

vasile vrea sa ma f..a

 Inca o zi obositoare la servici. Era seara spre sfarsitul  programului atunci cand ochi se inchid fara voie , ceasul parca sta in loc, iar stomacul parca nu iti mai da pace. La un moment dat intra in magazin o stimata doamna coborata cine stie din ce dracu coclauri, incaltata cu o pereche de "cisme" care acum 2 ani se puteau numi cisme insotita de electricianul personal aparut parca din aceasi epoca dar care mai era dotat si cu un fes si cu un necesar intocmit pe spatele unui pomelnic pe care posibil sa-l fi aruncat vreun popa dupa slujba.

   Incep ei comanda cu chiu cu vai dupa ce au dat cateva ture de magazin si intreband de suruburi cate filete au, daca avem pompe pentru caruta si alte cateva chestii banale si cu care deja m-am invatat in cei 3 ani de cand slujesc clienti cu acelasi entuziasm ca in cea dintai zi. La un moment dat in timp ce masuram cativa metri de cablu electric doamnei ii suna telefonul mobil. Trebuie mentionat ca era sunata de o oarecare doamna Ica care o intreaba de ceva treburi de-ale lor la care doamna noastra din magazin parca ia foc si incepe sa tipe in telefon(sincer m-am speriat atunci) si sa se rasteasca la tanti Ica:

- Tanti Ico nu ma intereseaza. Ti-am spus ca io cu Vasile nu ma duc. Nu ma duc bre ca Vasile vrea sa ma f..a si daca afla Ion al meu ne omoara pe amandoi bre. Nu bre, nu ma intereseaza . Treaba lu' matale fa ce vrei dar eu nu ma duc cu Vasile, Ion e plecat la lemne cu frate-su si gata , eu nu ma duc sa ma f..a Vasile. 

  Care o fi fost treaba cu Vasile nu imi pot imagina dar chiar as fi curios. Oare chiar asa de neintelegator sa fie si Vasile asta sa nu inteleaga el ca femeia nu vrea si ca ii este credincioasa lui Ion .... sau ca ii este frica de bataie.

o iarna ca-n povesti

   Se apropia craciunul. De mic copil stiam ca de sarbatorii ninge si ca vine Mos Craciun cu sania cu cadouri si altele. Eram la serviciu si priveam cum se umple cerul cu norii plumburii si grei , simteam cum aerul se raceste si ca orice om speram sa ninga, da sa ninga de craciun si sa fie un craciun cum nu am mai fost vreodata trecand peste cheltuielile banale de sarbatori . Intr-o dimineata miracolul s-a produs, m-am ttrezit la ora 6 ca sa plec la munca, bineinteles fara a avea vreun chef de munca in ziua respectiva. cand am iesit afara am vazut ca ninge si pareca eram un copil care inca mai crede in mos craciun si in zana maseluta si am simtit ca nimic nu mai conteaza. Ningea ,chiar ningea. imi venea sa alerg pe strada sa ma arunc in zapada de cativa cm. nu am mai avut asa reactie de cand eram mic , pana sa stiu de problemele celor mari cand necazurile de pe vremea acea erau cand nu ma lasau ai mei la joaca pentru ca trebuia sa termin nu stiu ce tema.

A venit craciunul cu zapada din belsug si a sa a fost aproape toata iarna. a fost o placere nebuna sa plec la partie cu sania cu care plecam cand eram copil , aceasi sanie cu care am rupt atatea garduri, cu care am cazut cu care mi-am pierdut pentru prima data o unghie in urma unei lovituri. Oare cate ierni vor mai fi cu atata zapada , pentru a mai merge cu sania , sa tipam cu ,copiii"partieeeeeeeeee" pentru ca mai apoi sa cadem in troiene sa ne udam leoarca , sa ne ridicam , sa radem si sa ne mai dam o data. Acum dupa ce mi-am amintit cum este sa fi din , nou copil as vrea ca in fiecare iarna sa ninga si in fiecare iarna sa pornim cu sania copilariei noastre pe partie sa sa uitam ca suntem maturi.

candva....demult

  Ei bine , se spune ca inceputul este mai greu. iti creezi un blog sa fi in trend ...c e sa zic ... asa se poarta acum. Pt inceput o sa scriu despre copilaria si despre bunicul meu , d-zeu sa-l odihneasca.

  Tataia, Jan il chema era nascut in Bucuresti de undeva de acolo. Soarta a facut sa o cunoasca pe bunica-mea in timpul stagiului militar(bunica-mea este din batranul oras Nehoiu). Ce poti spune despre un om langa care ai  trait 20 de ani in afara ca il simt mereu aproape. Nu stiu de ce dar ii zaresc mereu privireade cate ori vad un batran cu  ochii blanzi dar intrebatori ca ai unui copil si aproape inlacrimati. Vine deseori la magazin un batran care are doar un picior, dar nu stiu de ce de cate ori vine ma uit la ochii sai ca sa-l vad pe bunicu'.oare voi putea uita vreodata acei ochi? ai bunicului meu.