Ei bine , se spune ca inceputul este mai greu. iti creezi un blog sa fi in trend ...c e sa zic ... asa se poarta acum. Pt inceput o sa scriu despre copilaria si despre bunicul meu , d-zeu sa-l odihneasca.
Tataia, Jan il chema era nascut in Bucuresti de undeva de acolo. Soarta a facut sa o cunoasca pe bunica-mea in timpul stagiului militar(bunica-mea este din batranul oras Nehoiu). Ce poti spune despre un om langa care ai trait 20 de ani in afara ca il simt mereu aproape. Nu stiu de ce dar ii zaresc mereu privireade cate ori vad un batran cu ochii blanzi dar intrebatori ca ai unui copil si aproape inlacrimati. Vine deseori la magazin un batran care are doar un picior, dar nu stiu de ce de cate ori vine ma uit la ochii sai ca sa-l vad pe bunicu'.oare voi putea uita vreodata acei ochi? ai bunicului meu.
Frumos... :)
RăspundețiȘtergere